Procesul cunoscut sub numele de osmoza se întâmplă în natură de milioane de ani și are loc în corpul nostru în fiecare zi. Din punct de vedere științific, a fost descoperit pentru prima dată în 1748 de Jean-Antoine Nollet, un duhovnic și fizician francez. Nollet a reușit să replice procesul osmotic utilizând vezica unui porc ca membrană pentru a arăta că moleculele solventului din apa cu conținut scăzut de solut pot curge prin peretele vezicii urinare într-o concentrație mai mare de solut din alcool. El a dovedit că un solvent ar putea trece selectiv printr-o membrană semipermeabilă prin procesul de presiune osmotică naturală și solventul va intra continuu prin membrana celulară până la atingerea echilibrului dinamic de ambele părți ale vezicii urinare.
Studiul osmozei ar dispărea aproape în următorii 200 de ani până la sfârșitul anilor 1940, când cercetătorii din universitățile americane de vârf au început să reconsidere subiectul. Acest interes reînnoit s-a bazat pe dorința de a găsi o modalitate de filtrare sau desalinizare a apei de mare, care a fost un obiectiv stabilit de administrația Kennedy pentru a contribui la dezvoltarea soluțiilor de lipsă de apă pentru țară. În 1959, doi cercetători de la UCLA, Sidney Loeb și Srinivasa Sourirajan au reușit să producă o membrană RO sintetică funcțională din polimer acetat de celuloză. În testele lor, un corp de apă cu conținut ridicat de solut a fost presat forțat prin membrana proiectată, care a acționat ca un filtru care a permis trecerea doar a moleculelor de apă, respingând NaCl (sare) și TDS. Apa proaspătă a reușit să treacă la un debit decent pentru a produce apă potabilă purificată, iar membrana a fost de fapt durabilă și ar putea funcționa sub presiune normală a apei și în condiții de funcționare. Deoarece această nouă tehnologie a funcționat invers procesului osmotic natural, a devenit în curând cunoscută sub numele de osmoza inversă.
Prima fabrică comercială de RO a fost construită în Coalinga, California, cu ajutorul și direcția lui Joseph W. McCutchan și Sidney Loeb, iar în 1965 programul său pilot a atras atenția inginerilor și guvernelor din întreaga lume. Acest vis incredibil, că într-o zi omenirea ar putea desaliniza apa de mare pe scară largă și la prețuri accesibile, se împlinise în cele din urmă. Progresul a crescut rapid, pe măsură ce noi programe pilot au apărut în altă parte, precum La Jolla și Firebaugh California, pentru a testa diferite tipuri de apă sărată și de mare. Inovațiile și descoperirile acestor și a multor altor contribuabili ar face ca tehnologia membranelor să fie relevantă și accesibilă și să ofere beneficii de apă curată pentru multe industrii grele.
Astăzi, osmoza inversă și elementele de filtrare cu membrană sunt utilizate pentru mii de procese și aplicații diferite din întreaga lume și se așteaptă ca această industrie să crească în continuare în viitorul apropiat. Având în vedere că sursele naturale de apă curată devin din ce în ce mai rare și tendința continuă a deșertificării mondiale, fabricile mari de procesare a osmozei inverse oferă acum o mare parte din apa curată folosită de unele orașe și chiar de țări mici. Majoritatea oamenilor nu își dau seama acum, dar în viitorul apropiat apa curată poate deveni în curând una dintre cele mai valoroase resurse de pe planetă, motiv pentru care tehnologia RO este într-adevăr una dintre realizările științifice de top din istoria umană.
